Interviu cu Mirel Cana

„Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea [...]. În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei...”(Nicolae Iorga).
Lecturarea acestui citat a trezit în noi dorinţa de a recupera trecutul, păşind prin spaţiul cultural al Casei Dosoftei, unde îl vom avea ca mentor pe domnul director muzeograf Mirel Cana.Am reuşit cu ajutorul dumnealui să repunem într-o nouă lumină acest monument care are la baza sa un trecut istoric impresionant.

Reporter:Cu ajutorul dumneavoastră, încercăm să realizăm un pelerinaj în Iaşul de-altădată. Ne fascinează regresiunea în secolul al XIX-lea. Evident, istoria Casei Dosoftei presupune o întoarcere în trecutul îndepărtat. Spuneţi-ne, cum se vede Casa Dosoftei , din perspectiva acestui joc: prezent /trecut?

Mirel Cana:Casa Dosoftei a adăpostit tiparniţa mitropolitului Dosoftei, această străveche casă, din prima jumătate a secolului al XVII-lea care astăzi găzduieşte Departamentul Literaturii Române Vechi al Muzeului Literaturii Române te provoacă să înţelegi puterea de expresie ce o au pietrele devenite opere de artă, sesizând în acelaşi timp, idealurile şi aspiraţiile pentru frumos ale generaţiilor apuse. Te lasă să descifrezi, să-ţi imaginezi şi să intuieşti o lume care nu mai este, dar pe rădăcina căruia a crescut.

Reporter:Când a încetat să mai funcţioneze ca tipografie şi a fost trecută în patrimoniul cultural?

Mirel Cana:Construcţie din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în care mitropolitul Dosoftei a instalat, în 1679, a doua tiparniţă din Moldova. Aici a tipărit Liturghia (1679), Psaltirea de-nţeles (1680), Viaţa şi petrecerea sfinţilor (1682 -1686). A fost restaurată între 1966 şi 1969. În august 1970, s-a deschis aici secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii Române.

Reporter:În peisajul cultural al Iaşului, consideraţi Casa Dosoftei un obiectiv cultural atractiv pentru turişti?

Mirel Cana:Depinde ce înţeleg turiştii prin obiectiv cultural, unii pot vedea Casa Dosoftei ca pe un simplu muzeu plin de cărţi vechi.Iar alţii îl pot vedea ca pe un loc mirific în care istoria este încă vie reamintindu-ne de noi,de cultura noastră.Oricum rămâne la latitudinea fiecărui turist de a alege Casa Dosoftei dacă este sau nu un obicetiv cultural reprezentativ pentru Iaşi.

Reporter:Cei care trec pragul.... spre un trecut memorabil, venind la Casa Dosoftei, pot părea, din perspectiva adolescenţilor de astăzi ...., cam anacronici. Privindu-i pe vizitatori, aţi putea să le conturaţi un profil distinctiv?Zâmbind puţin ironic ne-a răspuns...

Mirel Cana:Un profil distinctiv nu aş putea contura pentru cei care calcă pragul acestui minunat monument, însă pot afirma că vizitatorii sunt diferiţi, pornind de la cei mici îndrumaţi de învăţători,care au datoria de a le implanta învăţăceilor un spirit cultural dezvoltat şi până la cei în vârstă care au făcut o pasiune pentru istorie.Despre tinerii adolescenţi aş putea spune că sunt şi ei interesaţi, însă mai mult vin îndrumaţi de profesori sau pentru că au fost sfătuiţi să o facă cu scopul de a realiza un proiect.

Reporter:De ce credeţi că turistul, care păşeşte în spaţiul generos al Palatului Culturii, îşi orientează atenţia şi spre Casa Dosoftei? Există oare o motivaţie interioară sau e vorba de un gest reflex al celor care, turişti fiind prin Iaşul cultural, se lasă...conduşi de cei care le sunt ...călăuze spirituale?

Mirel Cana:Călăuzele spirituale?Călăuze spirituale ar putea fi însuşi Dosoftei sau Miron Costin care au stârnit interesul vizitatorilor.După ce vizitează minunatul Palat al Culturii unde pot întâlni un minunat mozaic alcătuit din istorie,frumuseţe,inteligenţă şi artă,unii încheie cu această imagine prăfuită de vreme a unui monument ce odată era un loc plin de viaţă redată prin tipărirea unor cărţi de mare valoare ale unor oameni de-a dreptul talentaţi.

Reporter:Ce demersuri credeţi că ar trebui să facă şcoala, comunitatea locală, astfel încât aceste monumente (să spunem muzeele pe care le coordonează Muzeul Literaturii Române) să devină o reală atracţie, în special pentru adolescenţii de astăzi?

Mirel Cana:Casa Dosoftei ar putea deveni un nou punct de atracţie în zilele noastre dacă s-ar pune în funcţiune vechea maşină de tipărit dezvăluind astfel lumii întregi minunatul şi minuţiosul proces al tipăririi.Prin tipărire orice carte prinde viaţă,fiind învăluită de magia creaţiei.

La sfârşitul interviului am putea zice că eram de-a dreptul fascinaţi de ce ne relatase domnul Cana şi am realizat că singura modalitate de a menţine istoria unui monument cultural vie este aceea de a da viaţă şi însemnătate acelor lucruri care sunt prăfuite şi îmbătrânite de vreme.

Popas în spaţiul liric, grec, antic şi modern

Activitate ce a constat în recuperarea trecutului din spaţiul poeziilor lirice a Greciei prin intermediul invitaţilor speciali: Stella Karali- prof. limba neoelenă din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Valeriu Mardare- traducător distins cu Premiul Uniunii Traducătorilor Literari din Grecia şi prof. de limba franceză la Liceul de Informatică "Gr. Moisil" Iaşi, alături de cadrele didactice a Şcolii Normale "Vasile Lupu". Activitatea a fost coordonată de prof. de limba latină Cezara Irina Ştefănescu şi prof. de limba română Mănucă Elena. Cei implicaţi au fost elevii Şcolii Normale "Vasile Lupu" , din clasa a-XII-a D.

Iaşul cultural- clip publicitar

Sondaj de opinie

Get your own Poll!

,,Băieţii răi" sau victime ale sistemului comunist? -Libertate sinonim cu Moarte?

La Casa de cultură a Municipiului Iaşi ,,Mihai Ursachi” a avut loc vineri 23 noiembrie 2007, ora 14.00, avanpremiera filmului documentar ,,Băieţii răi”.
Filmul este primul dintr-o serie care se intitulează ,,Reconstituiri” ce prezintă investigarea crimelor comuniste.
,,Băieţii răi” sau ,,autobuzul”, cum este cunoscut filmul documnetar, prezintă realitatea din perioada comunistă a trei tineri care doreau libertate- luând ostatici dintr-un autobuz , însă acţiunea lor a fost inconştientă, rezultând moartea acestora şi implicit, ascunderea adevărului de întreaga omenire. În spatele acestei grave probleme se afla Nicolae Ceauşescu, care se interesa mereu de moartea tinerilor şi ştergerea dovezilor care i-ar putea inculpa pe toţi cei părtaşi la cazul respectiv. După ce aceştia sunt omorâţi şi îngropaţi în mod sălbatic, vinovaţii se eliberează de orice vină , iar pentru fapta lor ,,bună” sunt răsplatiţi cu o sticlă de ţuică, mâncare de la cantina miliţiei şi o primă din partea şefului suprem.
Filmul a fost urmat de o dezbatere la care a participat doamna Lucia Hossu Longiu, realizatoarea documentarului şi domnul Stejărel Olaru, director general al institutului de investigare a crimelor comuniste din România (IICCR). Într-o evidenta criză de timp ei au fost încântaţi să răspundă la numeroasele întrebări ale celor din sală.
La întrebarea: ,,Cu ce scop aţi realizat acest film şi cui i se adresează?” doamna Lucia a răspuns : ,,Acest film a fost realizat cu scopul de a se afla adevărul din perioada comunismului şi precizez că această faptă nu este singura, sunt multe alte crime care sunt bine ascunse de întreaga omenire, dar cu timpul se vor descoperi. Acest film nu presupune o limită de vârstă şi nici se adresează unui numar restrâns de oameni, toţi cei interesaţi de trecut sunt bineveniţi să urmărească filmul aşa cum aţi făcut şi voi. Mai ales că observ şi mulţi adolescenţi în sală şi mă bucur enorm. ”
Deşi sala era arhiplină, atmosfera era plăcută, toţi erau interesaţi să afle detalii privind documentarea în realizarea filmului şi impresiile acestora. Ana-Maria Nechifor

Iaşul cultural văzut prin prisma tinerilor

Iaşi este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Iaşi, România. Este al doilea municipiu ca mărime din ţară după Bucureşti, fostă capitală a Moldovei şi temporar (în timpul Primului Război Mondial) a României.
Nu este doar oraşul clopotelor, colinelor, monumentelor şi al minunatelor asfinţituri de soare, ci pare a fi şi cel care are cel mai mare număr de poeţi, în raport cu numărul total de locuitori.
Am ales ca puncte turistice urmatoarele obiective din Iaşi:
- Teiul lui Eminescu (M. Eminescu este considerat "Luceafărul poeziei româneşti").
- Universitatea Al.I.Cuza (este printre cele mai vechi universităţi din ţară).
- Palatul Culturii (astăzi este sediul Complexului Naţional Muzeal "Moldova", adăpostind patru mari muzee: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă şi Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii.)
- Casa lui Dosoftei (Edificiul de piatra cu aspect arhaic a fost construita in a doua jumatate a secolului al XVII-lea si a apartinut initial bisericii "Sf. Nicolae Domnesc". In 1679 a functionat aici o tipografie sh pentru ca au aparut numeroase hieroglife precum: Cazania lu Varlaam si cele mai vechi copii ale letopisetelor Tarii Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin).
- Biserica Bărboi
- Biserica Sf. Nicolae.
Echipa este formată din Burac Ana-Maria, Brânzilă Beatris, Nechifor Ana-Maria şi Vasilescu Beatris.

Rolul perturbator/(in)formativ al NTCI

Internetul reprezintă un sistem mondial de reţele de calculatoare interconectate, care înlesneşte serviciile de comunicare a datelor, cum ar fi: deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanţă, transferul de fişiere, poşta electronică şi grupurile de discuţii. Internetul este o cale de a conecta reţelele existente de calculatoare, care extinde mult posibilităţile fiecărui sistem participant.
Internetul, mediul viitorului, va schimba viaţa omului la toate nivelurile ei, şi, după cum spune Michael Dertouzos, "va schimba modul nostru de lucru şi de joacă, dar mai important, va modifica aspecte profunde ale vieţii noastre şi ale umanităţii: cum privim îngrijirile de sănătate, cum învaţă copiii noştri, cum rămân vârstnicii integraţi în societate, cum îşi conduc guvernele afacerile, cum îşi păstrează grupurile etnice moştenirea, ale cui voci se aud, chiar şi cum se formează naţiunile. Va aduce şi provocări serioase: cei săraci s-ar putea să devină mai săraci şi mai bolnavi, infractori şi companii de asigurări şi funcţionari ne pot invada conturile din bănci, dosarele medicale şi corespondenţa personală.(...) Majoritatea lumii nici nu îşi dă seama că un val uriaş se îndreaptă spre ea."
Rolul internetului este de a informa întreaga omenire asupra oricărei probleme, deoarece cuprinde o paletă întreagă de domenii, dar de mult ori internetul este folosit pentru banalităţi precum jocurile, muzică, desene animate, filme şi chiar pornografii. Cei care consideră că internetul este o joacă, înseamnă că nu cunosc adevaratele valori ale acestuia şi nu ştiu cât de folositor este.
Câteva exemple ar fi:
-biblioteca virtuală care îţi stă la dispoziţie la orice ora, pentru ca tu să citeşi cartea preferată.
-diferite programe în care tu să îţi realizezi proiectele şi temele primite.
-conferinţa on-line te ajută să comunici cu mai multe persoane odata, printr-o metodă simplă şi necostisitoare, la fel se întâmplă şi în cazul în care vrei să vorbeşti în străinătate cu persoanele dragi ţie.
Internetul a fost mereu un beneficiu şi pentru învăţământ şi afaceri, atenuând gradul de dificultate a problemelor.
În rândul adolescenţilor internetul are în mai mare măsură- rol perturbator, deoarece mulţi nu conştientizează ce informaţii vitale pot gasi cu uşurinţă decât în mod normal, folosindu-l astfel pe post de joacă, căutând filme sau site-uri pornografice. Internetul nu ni s-a impus să îl folosim, iar deciziile pe care le luăm ne aparţin, trebuie doar să facem alegerea corectă şă să evităm "marfa de proastă calitate".


Get your own Chat Box! Go Large!